Leon Mişosniky
“Şedinţa continuă…”
Vineri, 25 mai|19h00
Evenimentul va avea loc la sediul galeriei din strada C.A. Rosetti, nr 25, et.5
„Leon Mişosniky are prima expoziţie personală. Nu a avut nicio expoziţie în timpul vieţii. A fost un retras, arta sa era inutilizabilă de sistemul comunist şi n-a fost preluată la timp de sistemul post-comunist. E un demers artistic terapeutic care a fost făcut dincolo de considerente de poziţionare de carieră artistică.” (Dan Popescu)
„ Dumnezeu – Pune-l să înveţe să exerseze ca să se facă violonist concomitent cu serviciul.
Dracu – S-a obişnuit şi cu asta.
Dumnezeu – Fă-l să vrea în același timp să devină pictor, desenator, să muncească pentru asta zi şi noapte.
Dracu – S-a comis. Face faţă!
Dumnezeu – Trimite-l şi la un curs seral, să se culce la 12 noaptea , să se scoale la 5.30 dimineaţa. Să nu aibă parte nici de tihnă şi nici de odihnă. Dă-l pe mâna lui Leonte să scoată şi untul din el şi nici să mu-l hrăneşti prea mult.
Dracu – Doamne, văd că rezistă!
Dumnezeu – Trimite-l la muncă obligatorie iarna cu încălţăminte ruptă, vara desculţ. Iarna să se spele cu un castron cu crustă de gheaţă. Să doarmă pe scânduri cu crustă de gheaţă. Să doarmă pe scânduri într-o baracă neîncălzită. Umple-l de păduchi. Pune-l să care fiare, să cureţe closete. Flămânzeşte-l.
Dracu – Am făcut ce mi-ai spus. Umblă desculţ, I s-au îngroşat tălpile. Fură cartofii din gară. S-a îngrăşat cu un kilogram.
Dumnezeu – Fă-l directorul unei întreprinderi dar salariul să-l aibă tot ca până acum. Să muncească 14-18 ore pe zi şi uneori chiar 24 de ore.
Dracu – O face cu drag.
Dumnezeu – Pune-l să şi înveţe în acelaşi timp, desparte-l pentru vreo câţiva ani de soţie, să dea examene peste examene. Să obţină o diplomă cu distincţie şi apoi după câţiva ani să n-o mai recunoască. Să o ia din nou de la început, să mai dea vreo 20 de examene şi bacalaureatul. Să lucreze vreo 7 ani numai de noapte. Ziua să nu-l laşi să doarmă.
Dracu – A făcut toate acestea, Doamne, şi tot rezistă. Îl cam ajută soţia.
Dumnezeu – Păi, dacă lucrurile stau aşa, atunci, scoate-i ochii! Dar nu aşa dintr-o dată şi nu de tot. Întâi să nu mai poată vedea pentru munca pe care o are. Să-i slăbeşti vederea. Ochelarii să nu-i mai folosească la nimic. Apoi, să umble la 7 medici neurologi şi oftalmologi şi să nu-i afle leacul. Îmbolnăveşte-l de nervi, de astenie, de plîns facil. Şi de abia la urmă, scoate-i doar un ochi, dar nu de tot, numai cristalinul, şi apoi celălalt – tot aşa. Să nu mai vadă decât prin nişte lentile groase de 12 sau 14 dioptrii.
Dracu – Doamne, omul tău. Tot nu se astâmpără, chiar aşa cum este, s-a apucat de sculptură şi de grafică şi văd că nu are nici pe dracu. Şi acum ce să-I mai fac?
Dumnezeu – Ia mai dă-l în pisici, că ăsta e în stare, până la urmă, să mai scrie şi un roman. Şi, cine ştie, poate ne încondeiază. Mi-am luat mâna de pe el! Ăsta-i omul dracului! Ţi-l dau ţie! Ia-l!
Dracu (vorbind aparte)
Dar ce-s nebun!
Mai bine-l las în plata Domnului!
Şi aşa s-a făcut c-am fost părăsit de toţi. Nici dracu nu s-a mai interesat de mine. Dar poţi să ştii ce va fi până la urmă!
Şedinţa continuă.” (Leon Mişosniky – fragment din memorii)
Share
